Binele comunității, libertatea religioasă și inteligența artificială au fost în centrul discursului pe care papa Leon al XIV-lea l-a prezentat sâmbătă, 21 iunie a.c., în fața guvernanților și administratorilor publici din vreo 70 de țări care au venit la Roma cu ocazia Jubileului speranței. Papa l-a dat ca exemplu de urmat și ca sursă de inspirație pe sfântul Thomas Morus, patronul politicienilor catolici.
Papa Leon al XIV-lea a primit sâmbătă în audiență, în Sala binecuvântărilor din Palatul Apostolic, participanții la jubileul guvernanților și administratorilor publici, în contextul celei de-a doua Conferințe internaționale despre dialogul inter-religios. ”Activitatea politică”, a spus papa în discursul său, ”a fost definită, pe bună dreptate, ca forma cea mai înaltă de caritate (Pius al XI-lea, Discurs către Federația universitară catolică italiană, 18 decembrie 1927). Într-adevăr, dacă se ține cont de serviciul pe care îl desfășoară în favoarea societății și a binelui comun, ea apare realmente ca o lucrare a acelei iubiri creștine care niciodată nu este o teorie, ci întotdeauna un semn și o mărturie concretă a lucrării lui Dumnezeu în favoarea omului” (cf. Francisc, enc. Fratelli tutti, 176-192).
În amplul său discurs, papa a împărtășit trei considerații ”importante în actualul context cultural”. Prima dintre acestea se referă la ”îndatorirea ce v-a fost încredințată, de a promova și a tutela, dincolo de orice interes particular, binele comunității, în special în apărarea celor mai slabi și marginalizați”. De exemplu, a reluat papa citându-l pe predecesorul său Leon al XIII-lea, este vorba de a lucra astfel încât să fie depășită ”disproporția inacceptabilă dintre o bogăție deținută de câțiva și o sărăcie extinsă dincolo de orice măsură” (cf. enc. Rerum novarum, nr. 1).
A doua considerație privește ”libertatea religioasă și dialogul inter-religios”, remarcând că în acest domeniu de o actualitate din ce în ce mai mare ”activitatea politică poate să facă mult, promovând condiții în care libertatea religioasă să fie efectivă și să se poată dezvolta o întâlnire respectuoasă și constructivă între diferitele comunități religioase. A crede în Dumnezeu, cu valorile pozitive care decurg, este în viața persoanelor și a comunităților o sursă imensă de bine și de adevăr. În această privință, Sfântul Augustin vorbea de o trecere a omului de la amor sui – iubirea egoistă de sine, închisă și distrugătoare – la amor Dei – iubirea gratuită, care își are rădăcina proprie în Dumnezeu și care poartă la dăruirea de sine – ca element de bază în construcția acelei civitas Dei, a unei societăți în care legea fundamentală este caritatea (cf. De civitate Dei, XIV, 28). Pentru a avea un punct unitar de referință în activitatea politică, în loc să fie exclusă a priori, în procesele decizionale, considerarea transcendentului, va fi de ajutor a căuta în acesta ceea ce avem cu toții în comun. În acest scop, o referință la care nu se poate renunța este la legea naturală, nu scrisă de mâna omului, ci recunoscută ca valabilă universal și în orice timp, care își găsește în natura însăți forma ei cea mai plauzibilă și convingătoare. (...) Legea naturală, universal valabilă și deasupra oricăror alte convingeri cu un caracter mai opinabil, constituie busola cu ajutorul căreia ne putem orienta în a legifera și a acționa, în special asupra unor delicate chestiuni etice care astăzi se prezintă de o manieră mai arzătoare decât în trecut, atingând sfera intimității personale”.
Ultima din cele trei considerații împărtășite de papa politicienilor a avut în vedere ”marea provocare” a inteligenței artificiale, indiciu al ”gradului de civilizație pe care l-a atins lumea de astăzi”. ”Este vorba de un progres care cu siguranță va fi un ajutor valabil pentru societate în măsura în care, însă, folosirea lui nu duce la afectarea identității și a demnității persoanei umane și a libertăților ei fundamentale. Nu trebuie să uităm, în mod particular, că inteligența artificială are funcția sa de a fi un instrument pentru binele ființei umane, nu pentru a o diminua sau de-a dreptul a-i defini înfrângerea”. ”Viața personală valorează mult mai mult decât un algoritm, iar relațiile sociale au nevoie de spații umane cu mult superioare schemelor limitate pe care orice fel de mașină fără suflet ar putea să o prefabrice. Deși are puterea de a înmagazina milioane de date și de a oferi în câteva secunde răspunsuri la multe chestiuni, să nu uităm că inteligența artificială rămâne dotată cu o memorie statică, cu nimic asemănătoare celei pe care o are bărbatul și femeia, care este, în schimb, creatoare, dinamică, generativă, capabilă să unească trecutul, prezentul și viitorul într-o vie și fecundă căutare a sensului, cu toate implicațiile etice și existențiale care decurg (cf. Francisc, Discurs la sesiunea G7 despre inteligența artificială, 14 iunie 2024)”.
La finalul discursului, papa Leon al XIV-lea a amintit că sfântul Ioan Paul al II-lea, cu ocazia Jubileului din 2000, l-a arătat politicienilor pe sfântul Thomas Morus ca ”mărturisitor la care să privească și mijlocitor sub a cărui ocrotire să depună eforturile lor”. ”Într-adevăr”, a reluat pontiful, ”Sir Thomas Morus a fost un om credincios responsabilităților sale civice, servitor desăvârșit al statului tocmai în virtutea credinței sale, care l-a făcut să interpreteze politica nu ca pe o profesie, ci ca misiune pentru creșterea în adevăr și în bine. El a pus propria activitate publică în serviciul persoanei, mai ales dacă aceasta era slabă sau săracă; a gestionat controversele sociale cu un iscusit simț al echității; a tutelat familia și a apărat-o cu un angajament susținut; a promovat educația integrală a tineretului (Ioan Paul II, scrisoarea apostolică ”motu proprio” E Sancti Thomae Mori, 31 octombrie 2000, nr. 4). Curajul prin care el nu a pregetat să-și dea chiar viața pentru a nu trăda adevărul îl face și pentru noi, astăzi, un martir al libertății și al primatului conștiinței. Fie ca exemplul său”, a încheiat papa Leon al XIV-lea, ”să fie sursă de inspirație și de guvernanță și pentru fiecare dintre dumneavoastră”.
