Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


10 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

"Prefer o Biserică accidentată"

 
"Prefer o Biserică accidentată"
  • 15 Sep 2015
  • 1945

Imigraţie, primire, o Biserică deschisă chiar dacă e accidentată, Europa "mamă" şi nu "bunică": sunt numai câteva dintre temele pe care papa Francisc le-a tratat în conversaţia sa transmisă de postul de radio portughez "Radio Renascenca". Ne vorbeşte despre asta Benedetta Capelli:

Un lung colocviu cu ton confidenţial în care papa Francisc reparcurge pilaştri magisteriului său şi în acelaşi timp mărturiseşte emoţiile trăite imediat ce a fost ales la scaunul pontifical şi povesteşte cotidianitatea sa. Este dens în teme interviul dat în zilele trecute postului de radio portughez "Radio Renascenca", în ocazia vizitei ad limina a episcopilor din Portugalia.

Tinerii şi cateheza

Interviul, început cu amintirea lui Francisc despre un coleg portughez al tatălui - Adelino, "o persoană bună" - porneşte tocmai de la cele două indicaţii sugerate de papa prelaţilor lusitani: îngrijirea catehezelor şi atenţia faţă de tineri. "Un tânăr trebuie însoţit cu prudenţă - afirmă papa - vorbind în momentul oportun", trebuie schimbată metodologia: "Cateheza este doctrina pentru viaţă şi, de aceea, trebuie să aibă trei limbaje, trei limbi: cel al capului, cel al inimii şi cel al mâinilor", adică a gândi, a simţi şi a face ceea ce se simte".

Papa Francisc şi Fatima

Dorinţa lui Francisc este de a vizita Fatima cu ocazia centenarului apariţiilor Sfintei Fecioare Maria. O întâlnire pe care portughezii o aşteaptă cu nelinişte şi lor Papa le recomandă să se roage aşa cum cere Fecioara, să aibă grijă de familie, să respecte poruncile: "Se manifestă copiilor - adaugă Francisc - este curios că întotdeauna se manifestă sufletelor simple".

Urgenţa imigraţie

De nelipsită referinţa la actualitatea cea mai strictă cu urgenţa imigraţie pe ruta balcanică. "Este vârful unui aisberg": afirmă papa, "este lume sărmană care fuge de război, care scapă de foamete: cauza dominantă este un sistem socio-economic rău, nedrept pentru că, vorbind şi despre problema ecologică, despre politică, centrul nu mai este persoana. Sistemul economic dominant pune în centru dumnezeul ban, este idolul la modă". De aceea este necesar să se meargă la cauză, unde există foamete să se creeze locuri de muncă, să se investească; dacă este războiul trebuie căutată pacea şi să se lucreze pentru pace. "Astăzi lumea este în război împotriva sa însăşi - adaugă papa - un război pe bucăţi" care distruge pământul, "casa comună". Puternică denunţarea lui Francisc a instrumentalizărilor, a interpretării ideologice cu privire la fenomenul migrator. Din nou papa scoate în evidenţă situaţia lui rohingya alungaţi din ţara lor, Myanmar, şi din cea în care ajung, Malaysia.

Primirea

Trebuie primit aşa cum i s-a întâmplat lui şi familiei sale în Argentina, o naţiune care nu a alunecat în xenofobie, ci a deschis porţile sale. Aceeaşi cerere făcută de Francisc parohiilor, conventurilor şi mănăstirilor chemate să găzduiască o familie. "Când spun că o parohie trebuie să primească o familie, nu înţeleg că neapărat - adaugă papa - trebuie să meargă să trăiască în casa parohială, ci comunitatea parohială să caute un loc, un colţişor pentru a face un mic apartament sau, în cel mai rău caz, să se organizeze pentru a închiria un apartament modest pentru acea familie, dar ei să aibă un acoperiş, să fie primiţi şi să fie inseraţi în comunitate". Pentru papa, care a cerut şi celor două parohii din Vatican să primească două familii, şi congregaţiile călugăreşti trebuie să fie atente la tentaţia dumnezeului ban. Dacă se câştigă în primire - afirmă el - trebuie plătite taxele. Cealaltă invitaţie, în faţa urgenţei locurilor de muncă, este de a trezi vocaţia educativă tipică a unor congregaţii, a crea cursuri, "şcoli de urgenţă" unde tinerii să poată învăţa o meserie care să permită să găsească un loc de muncă şi temporar. În acest sens este centrală figura lui Don Bosco, părinte al unui sistem educativ inovativ.

Europa mamă şi nu bunică

Francisc, în colocviul său, îndreaptă degetul şi împotriva "culturii bunăstării", răspândite mai ales în Europa, care duce la a nu face copii şi a-i lăsa pe bătrâni singuri. "Marea provocare - afirmă el - este a fi din nou mama Europa şi nu bunica Europa". Exemple încurajatoare sunt ţări precum Albania şi Bosnia Herţegovina, pe care el însuşi le-a vizitat, ţări ieşite din război şi care sunt "un semn pentru Europa". Şi de la rădăcinile sale creştine, a căror nerecunoaştere a fost o greşeală, Europa trebuie să pornească din nou pentru ca să fie "capabilă să recucerească leadership-ul său în concertul naţiunilor". "Europa încă n-a murit, are o cultură excepţională, poate indica drumul". Papa Francisc are încredere mai ales în noile generaţii de politicieni dar "există o problemă globală care este corupţia la toate nivelele".

Educaţia aseptică

Pe valul de individualism care a făcut să se creadă că libertatea înseamnă a face ceea ce se vrea, că "fericirea înseamnă a nu avea probleme", Francisc sugerează un alt drum care se îndepărtează de plictiseala unei vieţi uşoare pentru a îmbrăţişa neprevăzutul şi riscul. "Riscul - explică el - înseamnă a propune mereu ţinte. Pentru a educa trebuie folosite amândouă picioarele: a avea un picior bine sprijinit pe pământ şi cu celălalt a face un pas înainte pentru a încerca să-l sprijini, iar când l-ai sprijinit, a-l ridica pe celălalt şi aşa mai departe... asta înseamnă a educa... Înseamnă a risca? De ce? Pentru că eventual mă împiedic şi cad. Ei bine, te ridici şi continui".

Biserică accidentată

Şi Biserica - sugerează papa - trebuie să-şi asume riscuri, ieşind. Dacă se trăieşte închişi în sine însuşi, se riscă îmbolnăvirea, se poate merge în întâmpinarea "unei Biserici rahitice, cu norme fixe, fără creativitate, asigurată dar nu sigură". "Deci între o Biserică infirmă şi o Biserică accidentată o prefer pe cea accidentată pentru că măcar este în ieşire".

Alegerea ca papă

"Pentru asta aţi fost ales papă", întreabă intervievatorul. Francisc răspunde zâmbind că întrebarea trebuie adresată Duhului Sfânt: "Asta întrebaţi-l pe Duhul Sfânt".

Jubileul Milostivirii

Mari sunt aşteptările papei pentru Jubileul Milostivirii care se va deschide la 8 decembrie. "Să vină toţi, să vină şi să simtă iubirea şi iertarea lui Dumnezeu". Aceasta este dorinţa lui Francisc care, referindu-se la scrisoarea adresată monseniorului Fisichella, în care se recomanda iertarea şi pentru păcate precum avortul, şi cele două Motu proprio despre declaraţiile de nulitate matrimonială, papa afirmă că sunt documente născute "pentru a simplifica, a uşura credinţa oamenilor aşa încât Biserica să fie mamă". Apoi sunt cerute rugăciuni de papa pentru următorul Sinod despre Familie care "este în criză, tinerii nu se căsătoresc" pentru că domină cultura provizoriului şi nu a acelui "pentru totdeauna". Făcând referinţă la Benedict al XVI-lea, Francisc aminteşte că acela care a încheiat o a doua căsătorie nu este excomunicat, ci trebuie integrat în viaţa Bisericii.

Viaţa zilnică a papei

Amintind de alegerea sa, Francisc povesteşte că se pregătea pentru pensionare, că deja prenotase zborul de întoarcere pentru a celebra liturghia din Duminica Floriilor la Buenos Aires, că era deja pregătită omilia sa şi o lăsase în biroul său. "Nu am pierdut niciodată pacea - spune papa - pacea este un cadou al lui Dumnezeu. Este un cadou pe care mi l-a dat Dumnezeu, ceva ce nici măcar nu-mi imaginam, chiar şi pentru vârsta mea". Francisc mărturiseşte că îi lipseşte libertatea de a ieşi, chiar dacă a mers la optician, aşa cum se întâmpla la Buenos Aires, însă contactul la audienţele de miercuri îl ajută mult. Apoi, cu privire la popularitatea sa glumeşte făcând referinţă la Isus: "Uneori mă întreb - spune Sfântul Părinte - oare cum va fi crucea mea, cum este crucea mea, deoarece crucile există, nu se văd, dar există. Şi Isus, într-un moment, era foarte popular, dar a terminat aşa cum a terminat. Adică, nimeni nu poate cumpăra fericirea lumească. Eu, singurul lucru pe care-l cer Domnului este ca să-mi păstreze pacea inimii şi ca să-mi păstreze harul său, pentru că până în ultimul moment unul este un păcătos şi poate renega harul său. Mă mângâie un lucru: sfântul Petru a comis un păcat foarte grav: l-a renegat pe Isus. Însă, după aceea, l-a făcut papă". În sfârşit, papa admite că se spovedeşte la fiecare 15-20 de zile, că va muri acolo unde va alege Dumnezeu să se întâmple asta, fără a indica o preferinţă, că "doarme ca un bolovan", că aleargă numai dacă este multă muncă de făcut şi că ideea sa de veşnicie s-a schimbat în timp: "Când eram mai tânăr, mi-o imaginam mai plictisitoare. Acum cred că este un Mister de Întâlnire. Este aproape inimaginabil, dar trebuie să fie foarte frumos a-l întâlni pe Domnul".

(După Radio Vaticana, 14 septembrie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu



Sursa:ercis.ro